Ce a facut BNR ca sa descurajeze creditul in franci elvetieni?
Reprezentantii BNR sustin ideea ca au luat masuri pentru a tempera creditele in franci elvetieni si au avertizat din timp populatia asupra riscurilor. In realitate, BNR a reactionat cu intarziere.
Angajatii BNR fac acum mari eforturi de comunicare pentru a convinge publicul larg ca banca centrala a avertizat din timp consumatorii cu privire la riscul creditelor in franci elvetieni.
Am incercat sa verificam daca acest lucru se regaseste si in publicatiile BNR. Banca centrala publica din 2006, un raport anual asupra stabilitatii financiare, unde un capitol special este dedicat “riscurilor generate de populatie” si “gradului de indatorare” al populatiei.
Prin urmare, ne-am astepta sa gasim, in aceste rapoarte, pozitia BNR cu privire la riscul creditelor in franci elvetieni si avertismente timpurii.
BNR isi da seama prea tarziu de riscuri
Credite in franci elvetieni au fost acordate in anii 2006-2008. Dupa octombrie 2008 – cand criza financiara si-a facut simtita prezenta la noi – creditarea a inghetat iar apoi bancile au renuntat la aceste imprumuturi.
Ce avertismente gasim in rapoartele BNR din anii 2006-2008? In raportul din 2006, daca dai un search in PDF cu termenul “franci” sau “CHF” – nu se gaseste niciun rezultat. Avand in vedere ca raportul s-a publicat in mai 2006, acest lucru este de inteles. La acea vreme, abia apareau primele oferte.
In raportul din 2007 (publicat tot in luna mai) – apare prima mentiune. “Incepand cu anul 2006, populatia a inceput sa se indatoreze si in franci elvetienei sau yeni, dar ponderea in totalul creditelor este mica (1,4%, decembrie 2006)”, se arata in raport. In restul raportului nu se mai face alta mentiune cu privire la creditele in franci.
Deci mai intai, BNR s-a multumit sa constate ca sunt putine credite in franci si nu au sa genereze mari probleme, motiv pentru care nu a transmis niciun avertisment in acest raport.
Urmeaza apoi un nou raport in 2008 unde surpriza, BNR isi da seama de marea problema a creditelor in CHF: riscul valutar.
“In structura, creditele in CHF si JPY si-au majorat rapid ponderea (la 9,8% in totalul creditelor pentru populatie in februarie 2008, comparativ cu 2,1% in februarie 2007). Dinamica rapida a creditelor in noile valute s-ar justifica printr-un cost initial mai scazut, dar au dezavantajul unei volatilitati superioare a cursului. Riscurile creditarii in valuta sunt cu atat mai mari cu cat nu intreaga populatie intelege in totalitate provocarile asociate“, se arata in raport.
Mai mult, intr-o nota de subsol, raportul aduce noi precizari asupra riscurilor. “Coeficientii de variatie a cursurilor de schimb CHF/RON si JPY/RON sunt superiori celui specific EUR/RON. Mai mult, in perioada de turbulenta, CHF devine moneda de siguranta pentru investitori, ceea ce va determina aprecierea si mai mare a CHF fata de toate celelalte monede“, se mentioneaza in raport.
Si asa s-a si intamplat: criza financiara a condus la aprecierea francului, cursului leului fata de franc majorandu-se intr-un ritm ametitor.
Acesta este ultimul raport publicat in perioada cand inca sa mai acordau credite in franci. Din pacate, avertismentul a venit prea tarziu: raportul s-a publicat in iunie 2008, cand majoritatea clientilor actuali aveau deja creditele luate, iar criza a debutat 3 luni mai tarziu.
In octombrie 2008 – cand criza financiara a ajuns in Romania – BNR punea in practica noul regulament pentru credite. Acesta forta bancile sa tina cont, pentru prima oara, in evaluarea gradului de indatorare al clientilor si de riscul valutar.
BNR se spala pe maini
Dupa ce s-a declansat criza financiara, BNR a devenit mai atenta la creditele in franci. Raportul aparut in iunie 2009 semnaleaza urmatoarele: “Evolutia creditelor acordate populatiei s-a caracterizat printr-o reducere semnificativa a dinamicii componentei denominate in franci elvetieni, bancile renuntand aproape in totalitate, in ultimele luni ale anului 2008, la creditarea in aceasta moneda”.
In august 2011, BNR isi regaseste discursul pe care il prezinta si astazi la conferinte si simpozioane.
“Din punct de vedere al monedei de denominare, creditele in franci elvetieni (CHF) sunt cele mai riscante (rata neperformantelor situandu-se in iunie 2011 la 12% comparativ cu 7% in cazul creditelor in euro)”, se mentineaza clar in raport.
Iar apoi raportul prezinta masurile glorioase luate “din timp” de BNR pentru a preveni aceasta epidemie.
“BNR a adoptat de timpuriu o atitudine prudenta, de temperare a creditarii in CHF, solicitand bancilor sa solicite coeficienti de stres superiori pentru aceasta moneda, in determinarea gradului de indatorare a debitorilor, precum si facand apel la persuasiunea morala si la interventii publice menite sa evidentieze riscurile atragerii unor asemenea imprumuturi pentru segmentul populatiei”, se precizeaza in raport.
Acum urmeaza cireasa de pe tort: “Dupa implementarea acestor masuri, ponderea creditelor nou acordate in CHF a scazut de la 17% in anul 2008 la sub 2% in anii 2009 si 2010”. Aceasta fraza nu implica o relatie de cauzalitate intre masurile BNR si reducerea creditarii, ci doar una de succesiune in timp. Bancile au renuntat aproape in totalitate la ofertele in franci inca din 2008, astfel ca scaderea ponderii acestor credite era fireasca.
Ca sa concluzionam, BNR a luat masuri “timpurii” ca sa tempereze creditarea in CHF, numai ca:
- avertismentele au venit cu putin timp inainte de criza financiara;
- noul regulament privind creditele a fost introdus intr-o perioada in care bancile renuntau sa mai acorde imprumuturi in franci.