Statul risipeste banii prin programul Prima Casa

Economistii BNR considera ca efortul bugetar pentru continuarea programului Prima Casa ar trebui reanalizat, deoarece majoritatea clientilor isi permit un avans semnificativ mai mare decat 5%. Mai mult, programul descurajeaza scaderea costurilor la creditele imobiliare.

Foto: jk1991/FreeDigitalPhotos.net
Foto: jk1991/FreeDigitalPhotos.net

Programul Prima Casa a fost introdus in 2009, intr-o perioada cand accesul populatiei la credite imobiliare este restrans, iar costurile imprumuturilor  – destul de ridicate.

Au trecut insa 8 ani de la acel moment, iar piata creditului imobiliar s-a schimb semnificativ. O analiza efectuata de economistii BNR semnaleaza ca efortul bugetar pentru sustinenerea acestui program nu isi mai are rostul.

Clientii isi permit un avans semnificativ mai mare

Avansul minim este 5% este considerat un avantaj cheie al creditului Prima Casa comparativ cu un credit standard. Datele statistice arata insa ca acest aspect nu mai este atat de important, iar clientii isi permit sa achite un avans semnificativ mai mare.

“Analiza creditelor contractate arata, insa, o crestere o ponderii debitorilor care contracteaza credite prin acest program la o valoare a indicatorului LTV (n.r. – raportul dintre valoarea creditului si valoarea locuintei) mult inferioara (si deci care au capacitatea platii unui avans la credit semnificativ mai mare decat cel minim solicitat de program”, precizeaza raportul BNR, denumit Intermedierea financiara: probleme si posibile solutii.

In aceste conditii, economistii BNR considera ca programul nu reprezinta decat o forma de transfer a unor sume de bani de la buget catre sectorul privat, fara sa imbunatateasca accesul persoanelor fizice la creditare.

Avand in vedere reluarea creditarii, continuarea programului Prima Casa ridica probleme in ceea ce priveste eficienta efortului bugetar, atrage atentia raportul BNR.

Programul distorsioneaza costul creditelor imobiliare

Preferinta clientilor pentru programul Prima Casa este data de costul scazut al creditului, marja de dobanda fiind plafonata la maxim 2 puncte procentuale peste Robor la 3 luni.

Consumatorii ar putea beneficia insa de costuri la fel de mici, prin credite imobiliare standard, daca bancile ar fi fortate sa iasa din zona de confort.

Programul “poate produce distorsiuni in mecanismul de piata, bancile nefiind impulsionate in dezvoltarea de produse de creditare ipotecara cu risc redus, in conditiile existentei acestui program care asigura un cost semnificativ mai mic datorita garantiei de 50% oferita de stat”, precizeaza raportul.

Altfel spus, programul actioneaza ca un prag minim pentru costul creditelor imobiliare, sub care acestea nu pot sa coboare.

Bancile nu au motive sa ofere costuri mai mici la creditele standard – desi poate acest lucru ar fi posibil – deoarece ar fi apoi fortate sa scada costurile si la creditele Prima casa, ceea ce evident nicio banca nu doreste.

Programul asigura bancilor un volum mare de vanzari, in conditiile unui cost al riscului foarte scazut, fara sa concureze intre ele. Cu mici diferente, toate ofertele de credite Prima Casa au costuri egale cu pragul maxim stabilit prin lege.