BNR cere restrictii la darea in plata

Bogdan Olteanu, viceguvernator BNR
Bogdan Olteanu, viceguvernator BNR

BNR sustine introducerea unor restrictii pentru ca procedura darii in plata sa nu aplice pentru orice credit cu garantii ipotecare. Cat de corecte sunt propunerile BNR?

Noua lege privind darea in plata nemultumeste sectorul bancar, iar BNR ia apararea bancherilor pentru a limita sfera de aplicare a legii.

In forma trimisa la Presedintie, darea in plata se aplica pentru orice persoana fizica ce are un credit cu garantie ipotecara, indiferent de momentul obtinerii imprumutului.

Restrictiile propuse de BNR

Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu a organizat o conferinta de presa pentru a prezenta de ce BNR nu sustine legea. Olteanu a spus ca aceasta lege nu respecta Constitutia, directivele europene, dar si ca este imorala.

In acest context, BNR solicita ca legea sa fie aplicata doar in urmatoarele situatii:

Anunt sponsorizat

Procedura e simpla, conditiile de acordare sunt minime, iar documentatia – simplificata. Poti imprumuta pana la 20.000 euro
  • debitorul se afla intr-o situatie exceptionala (un exemplu ar fi cazul in care un debitor risca sa ramana fara locuinta);
  • darea in plata sa fie posibila doar pentru noile contracte incheiate, dupa intrarea in vigoare a legii;
  • domeniul de aplicare sa fie restrans la creditele pentru bunuri imobile rezidentiale;
  • creditul sa fie obtinut de un consumator, exceptand persoanele fizice care au luat credite in scop comercial.

 

Argumentatia BNR este subreda in unele cazuri

Unele dintre argumentele aduse de BNR sunt incorecte, scopul fiind de a menaja sectorul bancar, fara sa tina cont de interesele consumatorilor.

Bancile vor sa previna ca legea sa se aplice pentru creditele existente, ceea ce ar anula aplicarea legii intr-o prima etapa. In acest scop, BNR aduce ca argument ca prevederile incalca principiul neretroactivitatii legii.

Cel mai bun contra-argument este chiar decizia Curtii de Justitie a UE, din 12 iulie 2012, in litigiul dintre Volksbank si ANPC.  Obiectul litigiului a fost faptul ca OUG 50/2010 a incalcat Directiva 2008/48 privind creditul de consum.

Volksbank a acuzat ca OUG 50/2010 incalca directiva europeana in mai multe moduri.

  • OUG 50/2010 se aplica asupra tuturor contractelor de credite, in timp ce directiva pe care legea o transpune este limitata la creditele fara ipoteca.
  • OUG 50/2010 se aplica tututor contractele indiferent de data incheierii lor, in timp de directiva europeana se aplica doar noilor contracte.

 

BNR ignora jurisprudenta europeana

Ambele argumente sunt aduse acum din nou de catre BNR, in sensul ca legea darii in plata incalca directiva privind creditul ipotecar. Sa le analizam pe rand, prin prisma jurisprudentei europene.

In procesul mentionat mai sus, bancherii s-au legat de art. 30, alin 1, din Directiva 2008/48, care prevede ca aceasta directiva nu se va aplica la contractele de credite incheiate, inainte ca legea (prin care se transpune directiva) sa intre in vigoare.

In plus, s-a facut referire si la art 22, aliniatul 1 din aceeasi directiva, care interzice statelor membre sa introduca in legislatia nationala prevederi contrare cu directiva europeana.

Curtea europeana a decis insa ca articol 30 alin 1 “trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca o masura nationala menita sa transpuna aceasta directiva in dreptul intern sa defineasca domeniul sau de aplicare temporal astfel incat respectiva masura sa se aplice si unor contracte de credit precum cele in discutie in actiunea principala, care sunt excluse din domeniul de aplicare material al acestei directive si care erau in derulare la data intrarii in vigoare a masurii nationale mentionate”.

Curtea europeana spune ca articolul 22 alin1 “trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca o masura nationala menita sa transpuna aceasta directiva sa includa in domeniul sau de aplicare material contracte de credit, precum cele in discutie in actiunea principala, avand ca obiect acordarea unui credit garantat cu un bun imobil, in pofida faptului ca astfel de contracte sunt excluse in mod expres din domeniul de aplicare al directivei mentionate in temeiul articolului 2, aliniatul (2) litera (a) din aceasta”.

Cu ce argumente vine BNR acum?

Viceguvernatorul BNR, Bogdan Olteanu, acuza ca legea darii in plata incalca directiva privind creditul ipotecar (mentionata in expunerea de motive a proiectului ca si argument in favoarea acestei legi), astfel:

  • Directiva 2014/17/UE include in domeniul sau de aplicare doar contractele de credit pentru bunuri rezidentiale, in timp de legea darii in plata nu mai face aceasta distinctie, incluzand in domeniul sau de aplicare toate bunurile imobile, inclusiv terenurile si cladirile rezidentiale
  • legea darii in plata se aplica pentru toate creditele aflate in derulare la data intrarii in vigoare a legii, in timp ce dispozitiile din directiva exclude aplicabilitatea ei pentru contractele incheiate anterior de 21 martie 2016.

 

Asa cum am aratat anterior, aceleasi prevederi existau si in directiva creditului de consum, insa ele nu trebuie interpretate in sensul propus de BNR.

Ce restrictii sunt echitabile?

Nu toate propunerile BNR sunt deplasate. Unele dintre ele sunt echitabile si pot preveni eventualele utilizari abuzive ale acestei proceduri.

Cel mai bun punct de plecare in evaluarea lor il constituie un studiu independent realizat de London Economis in 2012, care analizeaza masurile de sprijin pentru consumatorii aflati in dificultate financiara.

Autorii studiului recomanda urmatoarele conditii pentru o aplicare echitabila a procedurii darii in plata (datio in solutum):

  • Darea in plata ar trebui sa se aplice doar daca imobilul garantat reprezinta locuinta primara a familiei. Este incorect ca finantatorul sa fie obligat sa suporte costuri daca acest drept ar fi extins si pentru o a doua proprietate. Acest drept al consumatorului trebuie folosit doar in cazuri extraordinare, cand toate celelalte masuri de sprijin pentru mentinerea dreptului de proprietate au fost luate si au esuat;  
  • cand consumatorul are alte bunuri care pot fi valorificate pentru rambursarea datoriei este incorect ca finantatorul sa suporte aceasta povara; consumatorul trebuie sa ia toate masurile necesare pentru protejarea locuintei, iar daca are alte bunuri pe care doreste sa le protejeze si carora le acorda o prioritate mai mare decat propria locuinta, atunci trebuie sa suporte riscurile impreuna cu finantatorul;
  • nu exista niciun motiv pentru a limita aceasta procedura, in functie de venitul clientului, daca anterior au fost incercari de restructurare a datoriei. Orice persoana care a ajuns in acest stadiu a demonstrat ca are un venit insuficient pentru a rambursa creditul, astfel ca are nevoie de procedura de dare in plata. Prin urmare, toti consumatorii care ajung in stadiul de executare silita ar trebui sa aiba optiunea de a recurge la darea in plata pentru locuinta principala.

Posteaza un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata.