Administratorii fondurilor de pensii au incalcat legea concurentei

Curtea de Justitie a UE
Curtea de Justitie a UE

Curtea de Justitie a UE a stabilit ca administratorii fondurilor de pensii obligatorii din Romania au incalcat legea concurentei la aderarea initiala a participantilor in 2007.

Anunt sponsorizat

Avans minim de la 15%. Preaprobare financiara rapida. Aplica si te vom suna in cel mai scurt timp pentru un calcul personalizat

In 2010, Consiliul Concurentei a amendat 14 administratori de fonduri de pensii cu 5,2 milioane lei, pentru incalcarea legii concurentei. Sanctiunea viza practici identificate la aderarea initiala din 2007, pe segmentul pensiilor private obligatorii.

Peste 4 milioane de persoane au avut la dispozitie numai 4 luni pentru a alege un fond de pensii private obligatorii. Conform legii, daca o persoana se inscria din greseala la mai multe fonduri, actele de aderare erau anulate si persoana repectiva urma sa fie repartizata aleatoriu de catre stat.

14 companii au fost amendate

Ancheta Consiliului Concurentei a descoperit ca 14 din cele 18 companii autorizate au incheiat intre ele intelegeri ca sa isi imparta in mod egal, participantii cu conturi multiple.

Toate cele 14 societati au contestat apoi in instanta aplicarea amenzilor, date de Consiilul Concurentei.

“Instantele au pronuntat solutii diferite, pentru companiile participante la intelegere: in unele situatii au mentinut sanctiunile, iar in altele le-au anulat”, a precizat presedintele Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu.

Procesul prin care ING Pensii a dat in judecata Consiliul Concurentei pentru amenda acordata a ajuns la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a cerut apoi opinia Curtii de Justitie a UE.

In hotararea din 16 iulie 2015, curtea europeana a respins argumentele ING Pensii, stabilind ca intelegerile dintre administratori au condus la restangerea concurentei.

Argumentele Curtii de Justitie a UE

Curtea europeana a aratat ca jurisprudenta sanctioneaza atat practicile care au obiect anticoncurential cat si cele care au efecte anticoncurentiale. In acest fel, s-a respins argumentatia ING Pensii, care sustinea ca numai 1,5% dintre clientii totali au facut obiectul intelegerii si deci, impactul asupra concurentei nu ar fi fost semnificativ.

In plus, curtea a semnalat ca anumite intelegeri au, prin natura lor, un grad suficient de nocivitate pentru buna functionare a concurentei normale. Acordurile privind impartirea clientilor, ca si cele privind preturile, reprezinta formele cele mai grave de restrangere a concurentei.

Curtea a precizat ca prin intermediul acestei intelegeri, “este cert ca ING Pensii s-a concentrat cu alte societati in vederea impartirii in cote egale a unui numar nedeterminat de persoane interesate, si anume a dublurilor, intre fondurile de pensii private care au participat la aceste practici concertate”.

Intelegerile s-au parafat inainte ca piata pensiilor sa apara!

Asa cum a constatat Consiliul Concurentei, aceste intelegeri au fost concepute si incheiate chiar inainte de inceperea procesului de aderare la fondurile de pensii obligatorii. “Aceste societati au preconizat astfel ca numeroase persoane urmau sa se afilieze nu doar la un singur fond de pensii, ci la mai multe fonduri de pensii”, se arata in decizia curtii europene.

Totodata, acordurile bilaterale de repartizare a dublurilor aveau ca scop afilierea persoanelor vizate la un cerc limitat de operatori, contrar normelor legale aplicabile, si prin urmare in detrimentul altor societati active, se arata in motivatia deciziei.

“Intelegerea constatata viza, asadar, consolidarea pozitiei pe piata relevanta a fiecaruia dintre aceste fonduri de pensii private in raport cu cea a concurentilor, care nu au participat la practicile concertate in discutie”, subliniaza Curtea de Justitie a UE.

Totodata, curtea face referire la contextul economic si juridic in care au aparut aceste intelegeri. Formarea acestei noi piete – a fondurilor de pensii obligatorii – a survenit intr-o perioada scurta (de numai 4 luni).

Conform legislatiei in vigoare, persoanele care s-au inscris la mai multi administratori, ar fi trebuit sa fie repartizate intre toate fondurile existente, proportional cu cota de piata a fiecaruia.

Prin acordurile incheiate, societatile in cauza s-au sustras in mod deliberat de la aplicarea prevederilor legale.

S-a avut in vedere si faptul ca, la acel moment, concurenta intre diferitele fonduri de pensii era puternica. In acest context, intelegerile dintre administratori avea ca scop sa permita acestora exercitarea unei influente asupra structurii si asupra conditiilor reale de functionare a noii piete a fondurilor de pensii obligatorii, intr-o etapa cheie a formarii acesteia.